„La capul țării mele, niciodată nu va sta o cruce!” mi-a zis Ion Dobran, general-locotenent de aviație în retragere, după ce l-am filmat.
Cred că, în tot gândul ăsta, e conținut un cuvânt care zidește, un cuvânt pentru care ei au făcut foamea, frigul, un cuvânt pentru care au luptat în războiul despre care mi-au povestit cei pe care i-am adus în această carte.
Acel cuvânt e pământul!
Am adus, pentru fiecare dintre cititorii cărții „Povești nemuritoare de la război încoace”, la finalul acestei cărți, o bucățică din pământul patriei, tocmai de la Carei. Pământul pe care toți spun că l-au sărutat la întoarcerea din război…
Pământul ăsta suntem toți!
De asta s-a ocupat caporal Țuțuraș Vasile de la Satu Mare, care ni l-a trimis cu trenul astfel încât, din acest pământ, să putem pune câte puțin într-o punguță care să ajungă la fiecare dintre dumneavoastră, cei care simțiți ceva când presărați fire de pământ românesc în palme!
