Nicolae Călin, în vârstă de 92 de ani, trăiește de mai mult timp în New York. Și-a reamintit de toate vremurile acelea, evocate în film, că era tânăr, pe la vreo 14-15 ani, cănd războiul i-a trecut prin fața ochilor, dar și de fratele său mai mare, care a luptat, ajungând cu trupele române până la Kiev. Și-a mai amintit apoi, de perioada de sub comunism, cea care l-a și motivat, dealtfel, să fugă din țară, și despre cum se trăia atunci. A spus că: “cel mai rău lucru era că închisorile erau pline cu multă lume care nu era de acord cu ce se întâmplă”. Din motivul ăsta a venit în America. L-a impresionat, filmul, „că l-a dus înapoi, la vârsta aceea”.
Alături, Atena Chivu, în vârstă de 85 de ani, a povestit cum l-a întrebat pe învățător, când era în clasa a patra, de ce a schimbat tabloul de pe peretele din clasa în care învăța, și că acesta i-a răspuns: „unii au plecat și, acum, au venit alții”! Își mai amintește că a avut o viață grea și, din cauza aceasta, în 1975, s-a decis să plece din România.
Andrew Crișan are 12 ani, s-a născut în America, dar a fost impresionat de tot ceea ce a văzut în film, pentru că multe lucruri nu le știa, încă, despre țara din care părinții săi au plecat.
O altă doamnă a venit să mă întrebe dacă ar fi posibil să traducem cartea și filmul, pentru că, în afara soțului său, care este american, ar vrea să le poată dărui și altor prieteni și colegi care vorbesc doar limba engleză, pentru că americanii alături de care trăiește de atâta timp nu cunosc aceste lucruri despre România.
O întâlnire emoționantă, a noastră, cu românii care trăiesc la New York, a lor, cu trecutul, a trecutului, cu prezentul. Câțiva au spus: Dar, parcă, prea mult, începe să semene prezentul, cu ce vedem că s-a întâmplat în trecut”!
