Îi ofer lui VV Ponta niște povești adevărate sau, mai pe șleau spus, de ce are mari șanse să NU devină președintele românilor… Niciodată.

O scurtă lecție de istorie recentă universală nu-i va dăuna premierului României. O incursiune în perioada celui de-al doilea război mondial, bazată pe morala a trei povești adevărate, pe care le poate parcurge fără efort intelectual… Îi pot servi drept pilde (în DEX, pilda este definită drept povestire alegorică cu un cuprins religios sau moral, producție literară cu caracter moralizator, cu o structură apropiată de fabulă; parabolă), dacă permis îmi e mie, muritoarei de rând, să i le dau…

Culmea e că, atât președintele PPE Joseph Daul, care l-a susținut astăzi printr-o declarație de presă pe Traian Băsescu, dar și mulți alții, cunosc ceea ce urmează.

La începutul celui de-al doilea război mondial, când soarta evreilor din Europa era  pecetluită, dar încă mai existau căi de salvare, câteva sute de evrei înstăriți au cumpărat un vapor, cu scopul de a-și duce familiile în America. Însă, aveau nevoie de viză, așa că s-au adresat ambasadorului SUA de la  Londra.

În fond, nu era niciun obstacol în obținerea vizei, dar el a refuzat să le-o ofere. Acei oameni  curajoși, disperați și determinați în a-și salva familiile, au plecat la drum pe ocean fără aprobările necesare. În fond, nu doreau decât să rămână în viață și nimic mai mult!

Când  ambasadorul SUA a aflat, s-a grăbit să înștiințeze guvernul american că se apropie de țărmul țării o  navă cu emigranți ilegali.
Evreii  care reușiseră să scape din numeroasele pericole prin care au trecut, s-au trezit la capătul drumului în imposibilitatea de a coborî pe țărm. Lipsiți de noroc, a trebuit ca ei să se reîntoarcă în Europa devastată de război, unde au fost arestați și arși în lagărele de exterminare.
Când  s-a aflat aceasta, rabinul Londrei s-a dus la ambasadorul SUA din Londra și i-a  spus: ” -Stimate domn ambasador, faptele tale sunt nedemne, nu doar pentru funcția pe care o ai, ci și ca om! De acum înainte, din cauză că din vina ta s-a petrecut aceasta crimă, tu și toți urmașii tăi, sunteți blestemați !
Ambasadorul se numea Joseph Patrick Kennedy, iar despre blestemul familiei Kennedy, a auzit toată lumea .

 A doua poveste…

Tot la începutul celui de-al doilea război mondial, când oamenii au înțeles care va fi soarta evreilor, în Lituania, ambasadorul Japoniei, un om integru, nu a admis crimele naziștilor și a avut grijă de evreii care au apelat la el, acordându-le viză de intrare în Japonia. Astfel, acest om a salvat două mii de evrei. Când au aflat, naziștii, au ordonat Japoniei, care le era aliată, să îl destituie pe ambasadorul nedisciplinat. Până la termenul de părăsire a funcției mai erau două săptămâni, timp în care s-a lucrat zi și noapte la editarea altor vize, ba chiar au fost luate ca ajutoare și echipe suplimentare de lucru. Au fost salvați astfel, încă și mai mulți evrei. Aceasta era o faptă de mare curaj. Chiar de inconștiență! Înainte de plecarea ambasadorului, a venit o delegație de la Templul din Vilnius, pentru a-i mulțumi, și i-au spus acestuia: ”Pentru faptele tale de bine pentru poporul evreu, vei fi pomenit veșnic, iar noi ne vom ruga ca Cel de  Sus să te binecuvânteze și să-ți răsplătească ție și urmașilor tăi!”
Bunul  ambasador s-a întors în Japonia și, spre surprinderea lui, nu a fost pedepsit, ci doar concediat, iar pensia i-a fost anulată. Pentru a-și ocroti familia, a deschis un mic atelier de  reparații automobile.
Acel  atelier se numea Mitsubishi.

 O a treia poveste.

În  centrul orașului Kiev, din Ukraina, se înălța o statuie ridicată în memoria conducătorului național atotputernic Bogdan Hmelniţchi (Khmelnytsky). Este înfățișat călare pe calul său frumos, cu mâna dreaptă ținând sceptrul. Statuia aceasta reprezintă, în Ukraina, un mare simbol al  puterii invincibile. Hmelniţchi, cel care a trăit între anii 1595-1657, fost hatman lituanian polonez, creștinat și aliat cu cazacii este, acum, mândria ukrainienilor. Toți vizitatorii se minunează de  frumusețea statuii marelui conducător. Dar puțini știu că el era un antisemit sălbatic, ce are la activ mai multe pogromuri și incendieri de așezări pașnice de evrei nevinovați. Nu au fost cruțați nici copiii și nici femeile. Multă cruzime și amar. Toate acestea sunt dovedite istoric. Bogdan Hmelniţchi e cel blestemat pe pamântul Ukrainei, într-una dintre așezările în care mercenarii lui cazaci au  dezlănțuit  focurile iadului, au omorât, au siluit, au jefuit. Tot la porunca lui au fost strânși tineri și tinere în sinagoga așezării, dându-le foc cu oamenii înăuntru. Din așezare a rămas numai numele. Bogdan a murit din pricina unui accident cerebral și ulterior a fost înmormântat în Subotiv, în biserica ancestrală, alături de fiul sau, Tymish. Bogdan a avut numai un fiu, fără alți urmași. Mai târziu, un nobil polonez cucerește Subotiv și ordonă deshumarea și dezonorarea, atât a lui Bogdan, cât și a fiului sau, Tymish. Astfel, urmele lor pământești, nu au rămas nicăieri. 

Însă, după sute de ani a venit și pedeapsa adevărată, căci așezarea se numea Cernobîl, iar centrala atomică numărul patru a fost construită exact pe locul  fostului templu.

Alături de aceste pilde, eu nu mai trebuie să zic nimic. Nu pot să nu remarc disponibilitatea lui VV Ponta de a lua în deșert numele unor…  lucruri cu care se vede că nu e prea prieten. Nu demult ne-a mărturisit că, evlavios fiind, în ortodoxia dumisale, se ducea la biserică toată ziua, cu bunicul său. De aceea, cred eu, urcându-i-se la cap că e apărat de divinitate, poate să împroaște cu ce vrea, în cine vrea! Mai mult, cu o seară înainte de a se înfățișa la Maglavit, locul în care se spune că s-au săvârșit minuni, între două rugăciuni de întărire întru luptă politică și promisiunea către Dumnezeu că-i va mai scăpa niște amnistii către dreptcredincioși, dacă-l lasă pe Petrache Lupu să-l ajute în alegeri, lui VV Ponta îi scapă o afurisenie de neimaginat. A simțit nevoia să dea drumul unor gânduri ce-l măcinau de multă vreme sau, pur și simplu a vrut să facă puțină bășcălie pe o temă care înseamnă, în fond, cea mai mare rană a omenirii acestui secol. Și nu numai.

Aceste trei scurte povești nu trebuie să-i producă fiori, trebuie doar, să-l pună pe gânduri…

  1. alexandru

    Bravo Camelia, foarte interesant ce am citit, ma intreb oare a inteles aceste pilde?Eu cred ca nu…

    • Trebuie înțelepciune, pentru asta. Dar, înțeleptul nu spune ce știe iar prostul nu știe ce spune…

  2. Povestea cu Sugihara Chiune are o grămadă de inexactităţi şi invenţii.
    Puteţi afla pe blogul meu povestea întreagă. Nu de alta, dar e bine să nu scrieţi numai după ureche.

  3. În primul paragraf am insertat termenul ”pildă”, adică ”povestire alegorică cu un cuprins religios sau moral, producție literară cu caracter moralizator, cu o structură apropiată de fabulă; parabolă; p. ext. maximă, sentință; proverb, zicală; semnificație, tâlc cuprins într-o asemenea povestire, maximă, zicală sau într-o acțiune oarecare, într-o faptă etc. ◊ Loc. prep. (Înv. și reg.) În pilda (cuiva) = cu aluzie, referitor (la cineva). ♦ Fabulă. – Din magh. példa”.
    Am asumat, necitind documente și înscrisuri oficiale, din arhive, că pot exista și inadvertențe istorice… Cum ar fi chiar și… următoarea, scrisă de Tom Wood, din Nashville: ” Seidenman downplayed the supposed heroism of Consul
    Sugihara’s issuance of visas: „They are falsely comparing Sugihara with
    Schindler, saying this is the Japanese Schindler. Not at all. No one of that
    time, of these people, knew or could have anticipated that Germans would
    attack Soviet Union. Stalin did not know. Why should they know? They were
    just trying to escape Soviet Union, and Soviet Union didn’t kill people–
    not directly, just for being Jewish. Now they have money from Sony,
    Mitsubishi and so on to make a legend about Sugihara. My friends who were in
    Romania tell me that there the Japanese also gave visas.”

  4. glaus

    Nu stiu daca gresesc,dar noi romanii nu prea stim sa ne alegem conducatorii,decat daca sunt frumosi si vorbesc asemenea,Dupa 1989,am avut multi oameni de valoare,dar nu au vrut sa stea la conducere,cu exceptia Iliescu.De fapt marea maestrie nu este sa fii presedintele tarii,ci mai de graba cat de destept esti sa conduci administratia tarii.Ponta vrea sa fie presedinte (a imbracat deja haina)dar nu si-a scos camasa de prim ministu. Prin februarie 2012,i-am urat sa ajunga si el in locul lui Boc,si a ajuns.Dar de cand a venit in aceasta functie,ne-am saturat de scandaluriDaca va fi ales presedinte si va continua asa,ne-a pus Dumnezeu mana in cap si dracul sulita in spate.Cei care au furat in trecut(parte) au primit pedepse aspre,dar au ramas bogati.Unde esti dreptate!?Aurel Visan zicea la un interviu,ca pe timpul socialismului o mai gaseai,daca insistai.Acum nu mai este de gasit,decat in punga bogatilor.Tot asa ,si este bine!Cititi doina lui Eminescu si edificati-va.

Leave A Comment?