Mândri că suntem mințiți

M-a învățat un foarte bun prieten, actor, că atunci când  mă stresează cineva, să-mi imaginez cum stă persoana respectivă pe vasul de la toaletă, dimineața, și cum face ceea ce face în mod firesc, toată lumea. Și îmi trece repede de stres.

Și-a avut dreptate. Datorită meseriei și din cauza deformării profesionale, mare parte dintre gândurile mele sunt foarte vizuale. Nu aș putea sa descriu cam tot ce văd când mi-l imaginez pe premier, dimineața, în timp ce vizitează locul de care aminteam puțin mai devreme, și nici cum face exerciții de PR personal, până să se șteargă, despre cum îi mai aburește pe români în ziua care tocmai se anunță… Nu aș putea, și nici nu trebuie, pentru că este posibil ca imaginația mea să fie întrecută chiar și de realitate. Și, mai sunt convinsă de faptul că el însuși este de multe ori depășit de situație și improvizează fără să fi exersat la WC ceea ce trebuie să le zică românilor în ziua respectivă. Credeți că i-a trecut prin cap că, în ziua prăbușirii avionului în Apuseni, că va fi nevoit să ”facă frumos” cu jurnaliștii, la masă, în timp ce ”plângea” sufletu-n el de focul celor doi, cei despre care tocmai aflase că au murit?

Sau, credeți că aș putea eu să îmi imaginez ce grimase de durere o fi avut când o fi aflat că din cauza vizitei lui la Ghiță ciobanul, și a pozei pe care și-a pus-o pe Facebook cu el, acesta din urmă și-a pierdut contractul cu Vodafone?

Nu posed imaginație vizuală atât de puternică. Rămâne să mă mulțumesc cu simple scene în care, posibil să facă vreo grimasă când se pregătește, de exemplu, să ne anunțe că dorește să ne scutească din toamnă de TVA la carne, sau mai știu eu ce-i trece lui prin cap când e acolo, unde ziceam eu…

Astă vară am salvat în laptop programul de guvernare al USL-ului (nu de alta, dar mă așteptam sa-i dea delete, ca să nu mai ne reamintim ce abera pe vremea euforiei useliste) și mă mai uit din când în când pe el. Mă uit și mă tot întreb când, unde și cine l-a format așa, pe acest om?! Și eu am vârsta lui (cred că din acest motiv nu prea folosesc pronume de politețe) și, dacă nu mă înșel, trebuie să fi fost amândoi ridicați la rang de pionieri cam în același an. Și, cam în același anotimp… Și, poate tot la Doftana, că era în trend, atunci, să fim făcuți pionieri îngânând cântece patriotice și neapărat în locuri cu trecut comunist glorios, ca nu cumva să uităm. De el, văd că s-a prins spiritul, cu totul…
Reiau: când, unde și cine l-a format așa?!
Astfel s-a născut nevoia de a-i ”închina” acest filmuleț, care ar fi trebuit să se întindă pe o durată de câteva zile, dacă i-aș fi contorizat măcar o parte din ce ne îndrugă el pe-acolo. S-a născut din întrebări. Cum își permite să mintă în halul ăsta?!

Leave A Comment?